S-ar putea crede ca oamenii cu afaceri in servicii funerare sunt lipsiti total de simtul umorului. Ca se imbraca doar in cenusiu. Ca stau cufundati de dimineata pana seara in negrul existentei lor! Ei bine, asa cum se intampla de obicei, ideile preconcepute sunt o piedica in calea cunoasterii. Dar cioclii sunt si ei oameni. Care gusta o poanta despre decedati si au un simt al umorului deosebit daca ne gandim la bancuri cu mortii. Mai ales mortii aceia care se zbat in sicriu si care vor sa iasa din mormant…
Ei bine, firmele de servicii funerare din secolul al XIX-lea au facut bani frumosi pe spatele oamenilor posaci. Antreprenorii de pompe funebre au demonstrat asadar ca se pot castiga bani si din umor intr-o lume a durerii si plansului. Mai mult, opinia noastra este ca serviciile funerare de atunci se distrau copios pe seama celor vii si care nu stiau sa rada.
Altfel, astazi cel putin, cei care au un business in sfera pompelor funebre sunt si ei oameni. Ca noi toti. Trogloditi sunt doar cei care sapa groapa, dar din-astia sunt in toate meseriile.
Sicriu de siguranta sau salvati de clopotel
Expresia „salvati de clopotel” provine nu de la serialul celebru de pe la inceputul anilor 90 ci tocmai de la un anume gen de servicii funerare care au luat avant in primii ani de dupa revolutia franceza. Erau la moda atunci intalnirile mondene in care se discuta cu mortii, cu neamurile lor, caci mortii, nu-i asa, sunt si cea mai mare sperietoare a oamenilor vii.
Ei bine, in textul de fata vom contrazice un articol din „Adevarul” publicat in urma cu ceva timp, care facea o legatura intre inventarea anesteziei locale si serviciile funerare. Altfel, un articol interesant despre istoria anesteziei si nicidecum despre cimitire si sicrie. Teama si in acelasi timp speranta oamenilor ca mortii nu sunt chiar morti a dus la inventarea unui asa numit sicriu de siguranta. Un sicriu din care daca esti ingropat si nu esti mort, adica intr-un fel de moarte clinica, ai avea toate sansele sa scapi de belea daca familia-ti comanda un astfel de serviciu funerar.
Aratatorul de servicii funerare
Carevasazica erai ingropat si de un deget ti se lega o sfoara care ducea la un clopotel, acesta din urma fiind montat in loc vizibil la crucea funerara. Daca neghiobii de afara te ingropau fara sa fii mort de-a binelea, aveai sanse reale sa scapi daca dadeai din mana. Adica te zbateai adica pentru a misca clopotelul. Astfel, cei de la serviciile funerare ale cimitirului veneau si te dezgropau. Apoi, te curatau de farduri si tu te duceai la plimbare sa-i sperii pe aia care te-au bagat degeaba in groapa. Probabil pe atunci pe cand era moda asta cu sicrie de siguranta nu se faceau injectii cu formol. In mod sigur ti-ar fi dat o stare de mahmureala grozava!
Circulau tot felul de teorii ca unii morti erau ingropati de vii, ca la multi ani dupa ce s-au deschis cosciugele s-au gasit urme de zgarieturi cu unghiile in capacul sicriului. Serviciile funerare din cimitire au organizat chiar si echipe de asistenta. Astfel, se statea de garda si se asculta clopotelul la fiecare mormant proaspat sapat. Dar inca nu se cunoaste vreun caz de mort care sa fie scos din groapa… Pentru ca a sunat si l-a salvat clopotelul…
Ca tot veni vorba, exista un caz celebru de mort care s-a trezit din betie, undeva pe la Filiasi. Care dupa cateva zile de priveghi s-a ridicat din sciriu si i-a provocat un infarct tatalui sau. Pai, va dati seama, sa vezi ca-ti moare baiatul de betie!? Apoi dupa cateva zile sa se scoale si sa se uite la tine!? Cum sa nu te ia cu inima!? Nu stim daca, in acest caz, s-a platit de doua ori firma cu servicii funerare…
