Abia atunci cand moare cineva din familie ne dam seama, pentru prima oara, cu adevarat ce inseamna notiunea de serviciu funerar. Sintetic, este vorba de acel ajutor pe care-l asteptam, este vorba de ragazul pe care-l putem obtine pentru a medita, pentru a rememora momentele trecute, pentru a sta de vorba mai mult cu neamurile care vin la noi, cu care sa vorbim si sa ne amintim despre cel care a murit.

Serviciile funerare, daca sunt facute profesionist si avem norocul sa stim sa le alegem, cu siguranta ca ne vor face despartirea mai usoara de persoana pe care tocmai o pregatim pentru cea din urma calatorie. Calatorie pe care o cunoastem, aici pe Pamant…

In fapt, pentru a sti la ce sa ne asteptam cand avem de-a face cu astfel de evenimente niciodata nu putem fi pregatiti pe de-a-ntregul. Si cum am putea fi pentru aceasta ultima calatorie, despre care nu stim mare lucru, ce este si cum se desfassoara, despre care avem insa un bagaj impresionant de traditii, obiceiuri si, iata, foarte multi care sunt dornici de a ne consilia in acest sens. Evenimentul funerar in sine este o mare incercare, pe care o trecem pana la urma, dar depinde cum…

Moartea ca o calatorie

Toate obiceiurile romanesti (si nu numai ale noastre, practic in toata lumea crestina) pe care le intalnim la inmormantari provin dintr-un singur mare motiv: interpretarea mortiii ca pe o calatorie. Mai mult, moartea ca o calatorie, ritualul funerar in sine are cam aceeasi conotatie si la evrei. Da, viziunea aceasta de pregatire a ultimei calatorii a celui decedat se desfasoara doar in acest sens. Lasand sentimentalismul la o parte, asa s-au nascut si serviiile funerare, din nevoia de a inlocui eforturile familiei, de a-i da acesteia putinta de a se reculege. Cpci ravasit de durere fiind, nimeni nu mai judeca asa cum trebuie…

Asadar, sistemul de credinte si de valori romanesti actioneaza in acest sens: Pentru trecerea din lumea cu dor in cea fara de dor, din lumea cu mila in cea fara de mila.

Nimeni nu stie cand vine moartea, iar pentru a ne da de stire intr-un fel sau altul, oamenii au inventat semnele si superstitiile. Ne moare cineva cand cade o oglinda, cand simtim un aer rece, aflam din urletul cainilor, cad stelele sau auzim cucuvele. Sunt acel tip de servicii funerare vituale pe care nu le platim, si cum am putea sa platim pentru ceva ce oricum vine!? De exemplu pentru un vis, un vis urat care ne spune ca o sa moara cineva… de ce sa dai bani?

Asadar, daca moartea tot vine, atunci sa ne pregatim pentru a o face mai usoara, sa pregatim cea din urma calatorie. Asa a aparut nevoia de a asculta ultima dorinta a muribundului si de a-i promite ca vom face cum vrea el. De aceea se da o ultima tigara condamnatului la moarte. Acestea sunt si ele niste servicii funerare, pe care ne simtim datori de a le face fiecare dintre noi. Fara bani, doar pentru a se putea pleca in calatoria cea de pe urma si in speranta ca si noi, la randul nostru, vom avea parte de aceleasi servicii.

Respectam ultima dorinta, nu neaparat ca este inscrisa sau nu intr-un testament, ci poate tocmai de teama ca mortul s-ar putea intoarce printre noi. Ca s-ar putea face strigoi si sa ne tulbure viata. Ne este teama ca totul se va razbuna, ca daca noi nu respectam, nici noi nu vom fi respectati. Indeplinirea acestei ultime dorinte este serviciul funerar suprem, este chintesenta tuturor obiceiurilor si datinilor. Ultima dorinta a mortului este ca o lege.

Anuntul mortuar

Imediat cum inchide ochii cineva ne simtim datori sa anuntam moartea acestuia. Se trag clopotele intr-un anume fel, se suna din bucium sau se pune naframa neagra in poarta casei. Sa stie toata lumea si astfel sa se dea sau sa se mai ia din durerea familiei.

Cand moare cineva i se aprinde o lumanare. Mortul se spala si se imbraca in straie noi, ca Isus intr-un giulgiu nou. I se taie unghiile, parul… iar toate se pun intr-o punguta in siciru, in zona capului. Bratele incrucisate pe piept, semnul rugaciunii. Palmele-i strang o icoana, o cruce de lemn sau de ceara. Si mai este toiagul, de fapt o lumanare de ceara lunga si subtire. Cat un stat de om. Aceasta este impletita si incolacita in spirala, sta la capul mortului. Ea trebuie sa arda cat tine popa slujba. Trebuie sa lumineze pana-si termina popa de citit.

Camera unde se face toaleta mortului este mai speciala. Se acopera oglinzile, iar in unele regiuni toate oglinzile din casa.

Nu va bateti capul cu de unde faceti rost de toate astea, o firma de servicii funerare va scapa intotdeauna de astfel de probleme. Daca sunteti in cautare de servicii funerare Bucuresti, Compania Funerara ofera servicii all inlclusive.

Serviciile funerare nu pot fi de inchipuit, nu pot fi complete fara un principal obiect cu folosinta exclusiva pentru persoana decedata, respectiv sicriul. Este absurd sa spui ca te ocupi cu servicii funerare daca nu poti oferi familiei indoliate macar câteva optiuni de alegere, sa pretinzi celor indurerati sa vina cu sicriul de acasa!…

Sa va povestim asadar ce este un sicriu, cosciug sau coparseu sau cum doriti sa-i spuneti, ce folosinta are (!?), din cate parti componente se construieste de obicei si o multime de alte elemente asa-zis importante ale sicrielor si despre care alte site-uri se ocupa indelung… ni se pare o pierdere de vreme! Toata lumea stie ce inseamna un sicriu si la ce foloseste. Dar va putem da niste repere in functie de care sa alegeti atunci cand va fi cazul, eventual sa cumparati de la noi, respectiv de la „Eva Funerare”

Criterii generale de alegere a unui sicriu

Trebuie sa stiti ca niciun sicriu nu va mentine la nesfarsit un corp in starea in care a fost inhumat, deci firmele de servicii funerare va vor livra sicrie care impiedica descompunerea intr-un timp mai mic sau mai indelungat. Criteriile de alegere sunt totusi preturile, cel putin pentru marea majoritate a populatiei din Romania. Firma noastra „Eva Funerare” va ofera cele mai uzuale modele, respectiv sicrie in patru colturi, sase sau opt.

De retinut insa ca un sicriu nu se deosebeste de altul doar prin forma sa geometrica. El poate fi mai ieftin sau mai scump in functie si de materialul constructiv

Forma geometrica a sicrielor

Sicriele in patru colturi sunt evident cele mai simple. Destinate cu precadere inmormantarilor cu pretentii mici in ceea ce priveste luxul si in acelasi timp persoanelor decedate care nu depasesc dimensiunile obisnuite. Care am putea spune ca sunt chiar firave.

Un sicriu in sase colturi va fi mai potrivit persoanelor late in umeri. Aceste sicrie vor avea in partea superioara sase colturi, acolo unde va fi asezat capul, iar la picioare vor fi suficiente doua colturi. Dupa un rationament oarecum asemantator am putea vorbi si despre sicriele in opt colturi.

Materialul cosciugului

Lemnul din care se construieste un sicriu este printre cele mai importante elemente care conduc la realizarea pretului. De obicei esentele moi sunt si cele mai ieftine. Daca va intereseaza un sicriu foarte ieftin comandati unul din lemn de plop, de exemplu. Firmele de servicii funerare ofera sicrie din esenta de brad la un pret destul de rezonabil.

Atentie insa ca finisajele pot face diferenta, astfel ca un sicriu din esenta de brad, dar foarte bine lucrat va fi mai scump. Calitatea fiind evidenta si pretul va fi unul pe masura.

In ceea ce priveste un sicriu de calitate, orice firma de servicii funerare va va recomanda un produs realizat din lemn de stejar. Sunt mai scumpe dar si mai grele. Apoi, cele din stejar se degradeaza mai greu in pamant, daca va intereseaza acest aspect.

Despre criteriile generale de alegere a unui sicriu vom mai vorbi insa si in articolele noastre viitoare.

Piata serviciilor funerare din Romania

Serviciile funerare din Romania erau pana nu cu multi ani in urma o piata destul de putin reglementata, dupa cum reiese dintr-un articol al ziarului „Bursa”. In articolul respectiv se spunea ca piata funerara din Romania este undeva pe la 110 miioane de euro pe an. Ar trebui insa sa ne punem intrebari serioase in legatura cu veridicitatea informatiei, articolul fiind publicat in 2002 si avand in centrul atentiei chiar un antreprenor de pompe funebre.

In general, persoanele interesate si implicate intr-un anume fel, in orice sector, vor avea tendinta de a manipula informatiile. Ori, in ceea ce priveste serviciile funerare din Romania, lucurile nu stau foarte diferit. De la data aparitiei informatiei au trecut totusi cativa ani si a mai aparut si o lege care reglementeaza serviciile funerare.

Vom incheia acest text cu precizarea ca indiferent de reglementarile in vigoare, piata produselor si serviciilor funerare din Romania este plina de surprize. Dupa cum este relatat in presa un caz de evaziune fiscala deosebita, unde niste antreprenori de pompe funebre au avut tupeul sa nu declare absolut nimic din incasari si sa castige sume importante de bani „la negru”, cum se spune…

Conform Legii 102 din 2014 care reglementeaza tot ce tine de servicii funerare si activitatea din cimitire si crematorii, priveghiul nu mai este permis in locuinte ci numai la capela. Astfel, primariile sunt obligate sa aloce bani pentru constructia acestora, ceea ce se intampla mai ales in mediul rural. Despre cat de pregatite sunt administratiile locale sa puna in aplicare legea vom vorbi poate intr-un articol viitor. Relevant este ca primariile vor trebui sa asigure posibilitatea de priveghi a mortilor, situatie ce transforma temporar autoritatile in veritabile companii prestatoare de servicii funerare.

Dintre principalele prevederi, ne referim la acelea care au reusit deja sa provoace emotii romanilor „verzi”, am putea sa evidentiem si pe aceea care permite inmormantarea fara preot. Este intr-adevar o mica revolutie in lumea crestina, liberalizarea completa a acestui serviciu funerar. Ultimul…

Apoi, am putea nota faptul ca fiecare dintre noi va putea sa dea indicatii precise inca din timpul vietii despre unde, cand si cum va dori sa fie inmormantat, laic sau religios, la crematoriu si orice alt amanunt pe care-l doreste. Cum am spus, o mica revolutie pentru toate firmele care se ocupa cu pompele funebre si ale caror servicii funerare vor intra pe un fagas oarecum diferit. Nu mai insistam, detaliile care va privesc in mod direct le puteti afla printr-un telefon sau la momentul potrivit.

In general este un ceva destul de trist inmormantarea, ca atare nu e cazul sa pedalam pe acest subiect acum.

Redefinirea obiceiurilor…

In mod normal, orele de priveghi de la capataiul mortului ar trebui sa fie momente de reculegere, de rememorare a intamplarilor si faptelor celui care se afla in ultimele lui ore pe Pamant. Traditia pamanteana are aspecte destul de neomogene in teritoriul romanesc. Mai mult, exista impresia ca priveghiul reprezinta de fapt o ultima farama de viata comuna intre cel ce tocmai a murit si comunitatea din care a facut parte.

De unde ideile care fac din priveghi, uneori, un cvasi-moment de ultima distractie, de ramas bun, idei care realizeaza transformarea evenimentului intr-unul festiv cu aspecte adeseori de sarbatoare!? Probabil din influenta riturilor precrestine, pagane care au fost preluate si difuzate de-a lungul timpului, iar astazi sunt diseminate cu buna stiinta de unele firme de servicii funerare si raspandite pe internet prin mijlocul tehnologiei moderne.

Desigur ca diversele comunitati istorice romanesti au perspective oarecum diferite asupra obiceiurilor la priveghi, asupra intregului ansamblu al ceremoniei funerare. Biserica insa, poate mai ales intelectualii crestini, profesorii de teologie, considera insa ca de multe ori se depaseste masura iar aceasta inclusiv cu ajutorul unor preoti care vor sa intre in gratiile comunitatii acceptand liberalisme pagine. Asa s-a ajuns ca priveghiul sa devina uneori un soi de sezatoare, o petrecere de ramas bun, contrar crestinismului ortodox autentic. Este ceea ce lectorul Radu Petre Muresan, de la Facultatea de Teologie Ortodoxa „Justinian Patriarhul“ din Bucuresti, sustinea intr-un interviu despre priveghi din ziarul Lumina, material realizat in 2009.

Daca mergem si mai departe, in comunitatile afroamericane, vom observa ca transformarea priveghiului in spectacol este o opera bine pusa la punct de chiar firmele prestatoare de servicii funerare, asa cum se poate observa in materialul video de mai jos.

S-ar putea crede ca oamenii cu afaceri in servicii funerare sunt lipsiti total de simtul umorului. Ca se imbraca doar in cenusiu. Ca stau cufundati de dimineata pana seara in negrul existentei lor! Ei bine, asa cum se intampla de obicei, ideile preconcepute sunt o piedica in calea cunoasterii. Dar cioclii sunt si ei oameni. Care gusta o poanta despre decedati si au un simt al umorului deosebit daca ne gandim la bancuri cu mortii. Mai ales mortii aceia care se zbat in sicriu si care vor sa iasa din mormant…

Ei bine, firmele de servicii funerare din secolul al XIX-lea au facut bani frumosi pe spatele  oamenilor posaci. Antreprenorii de pompe funebre au demonstrat asadar ca se pot castiga bani si din umor intr-o lume a durerii si plansului. Mai mult, opinia noastra este ca serviciile funerare de atunci se distrau copios pe seama celor vii si care nu stiau sa rada.

Altfel, astazi cel putin, cei care au un business in sfera pompelor funebre sunt si ei oameni. Ca noi toti. Trogloditi sunt doar cei care sapa groapa, dar din-astia sunt in toate meseriile.

Sicriu de siguranta sau salvati de clopotel

Expresia „salvati de clopotel” provine nu de la serialul celebru de pe la inceputul anilor 90 ci tocmai de la un anume gen de servicii funerare care au luat avant in primii ani de dupa revolutia franceza. Erau la moda atunci intalnirile mondene in care se discuta cu mortii, cu neamurile lor, caci mortii, nu-i asa, sunt si cea mai mare sperietoare a oamenilor vii.

Ei bine, in textul de fata vom contrazice un articol din „Adevarul” publicat in urma cu ceva timp, care facea o legatura intre inventarea anesteziei locale si serviciile funerare. Altfel, un articol interesant despre istoria anesteziei si nicidecum despre cimitire si sicrie. Teama si in acelasi timp speranta oamenilor ca mortii nu sunt chiar morti a dus la inventarea unui asa numit sicriu de siguranta. Un sicriu din care daca esti ingropat si nu esti mort, adica intr-un fel de moarte clinica, ai avea toate sansele sa scapi de belea daca familia-ti comanda un astfel de serviciu funerar.

Aratatorul de servicii funerare

Carevasazica erai ingropat si de un deget ti se lega o sfoara care ducea la un clopotel, acesta din urma fiind montat in loc vizibil la crucea funerara. Daca neghiobii de afara te ingropau fara sa fii mort de-a binelea, aveai sanse reale sa scapi daca dadeai din mana. Adica te zbateai adica pentru a misca clopotelul. Astfel, cei de la serviciile funerare ale cimitirului veneau si te dezgropau. Apoi, te curatau de farduri si tu te duceai la plimbare sa-i sperii pe aia care te-au bagat degeaba in groapa. Probabil pe atunci pe cand era moda asta cu sicrie de siguranta nu se faceau injectii cu formol. In mod sigur ti-ar fi dat o stare de mahmureala grozava!

Circulau tot felul de teorii ca unii morti erau ingropati de vii, ca la multi ani dupa ce s-au deschis cosciugele s-au gasit urme de zgarieturi cu unghiile in capacul sicriului. Serviciile funerare din cimitire au organizat chiar si echipe de asistenta. Astfel, se statea de garda si se asculta clopotelul la fiecare mormant proaspat sapat. Dar inca nu se cunoaste vreun caz de mort care sa fie scos din groapa… Pentru ca a sunat si l-a salvat clopotelul…

Ca tot veni vorba, exista un caz celebru de mort care s-a trezit din betie, undeva pe la Filiasi. Care dupa cateva zile de priveghi s-a ridicat din sciriu si i-a provocat un infarct tatalui sau. Pai, va dati seama, sa vezi ca-ti moare baiatul de betie!? Apoi dupa cateva zile sa se scoale si sa se uite la tine!? Cum sa nu te ia cu inima!? Nu stim daca, in acest caz, s-a platit de doua ori firma cu servicii funerare…